Familia Aanabantidae
Aceasta familie face parte din ordinul Anabantoidaea. Ordinul se imparte in genurile: Anabas, Ctenopoma, Malpulutta si Sendelia.
Pestii din acest ordin sunt pesti de apa dulce, din zona tropicelor si au caracteristic un aparat respirator auxiliar numit labirint. De multe ori branhiile nu sunt suficiente pentru o respiratie eficace si atunci pestii care traiesc in ape maloase, lipsite de oxigen, si-au dezvoltat cu timpul acest labirint, ca organ auxiliar. Pestii ies la suprafata apei si respira aer atmosferic. Labirintul este mai dezvoltat sau nu, in functie de specie si de varsta. Deci aceste specii se acomodeaza usor la lipsa de oxigen din apa. Din punct de vedere al conformatiei corpului, aceasta poate varia de la alungit la bondoc, aplatizati lateral, cu botul scurt, gura mica, buzele groase si pronuntate, cu solzii de pe spate mediu dezvoltati, acoperinf capul si barbia. Dorsala si anala se impart in doua parti, una mai lunga cu radii tari si cealalta mai scurta cu radii moi. Aripioarele abdominale sunt foarte apropiate de zona pectorala, dar la unele specii sunt foarte alungite transformandu-se in antene (fire). Pe aceste antene sunt dispuse multe celule gustative. Linia de pe flancuri poate fi continua (completa) sau intrerupta. In acest caz este formata din pete, puncte, dar aceasta linie poate lipsi cu totul. Cavitatea abdominala este foarte mare, ajungand pana la baza cozii. Anusul este pozitionat in partea anterioara a corpului, iar vezica inotatoare este lunga fiind plasata in partea din spate a corpului si este formata din doua parti.
Anabantidele sunt raspandite in sud-estul Asiei, Indoneziei si Africa. Sunt numai pesti de apa dulce si din motive economice s-au raspandit si dincolo de insulele Sunda. Sunt pesti nepretentiosi, dar au nevoie de multa caldura. Bazinele trebuiesc acoperite, pentru ca respirand aer atmosferic sunt sensibili la diferenta de temperatura intre cea a apei si a aerului din camera. De asemenea, bazinul trebuie acoperit si pentru faptul ca speriindu-se sar afara din apa (mai ales Trichogaster leeri). Din acest punct de vedere, acest lucru este evident atunci cand isi ingrijesc icrele sau puii. Desi sunt pesti pasnici fata de alte specii, sunt foarte agresivi fata de sexul opus (mai ales fata de femele) in timpul reproducerii.
Depunerea icrelor are loc intr-un cuib de spuma, construit de mascul in acest scop. Bulele de aer sunt lipite unele de altele printr-o secretie produsa de unele glande din cavitatea bucala. De regula, cuibul este ancorat de plante, sau are in componenta lui fragmente de plante. Aceasta legatura cu plantele are o importanta deosebita, deoarece in jurul plantelor se dezvolta o viata microscopica, care este importanta pentru ca foloseste ca o prima hrana pentru alevini.
Masculul care construieste cuibul, are grija de el aparandu-l si reparandu-l tot timpul. La unii pesti (Macropodus opercularis) icrele contin o cantitate foarte mare de substante uleioase, care fac ca icrele sa se ridice singure in cuibul de spuma, in timp ce la alte specii (Betta splendens), cantitatea uleioasa este mai mica, icrele cad pe fundul acvariului, de unde sunt adunate de mascul si ridicate in cuibul de spuma. Pentru a nu distruge cuibul, acvariul trebuie asezat intr-un loc ferit de zdruncinaturi . Dupa depunerea icrelor, femela va fi scoasa din acvariu. Masculul construieste cuibul asezand icrele de jos in sus, astfel incat bulele stricate de agitatia apei sunt construite de cele din stratul inferior, astfel incat icrele ajung la un moment dat la suprafata apei. Puii ies ca larve nedezvoltate si pana in momentul in care inoata liber, sunt tinuti la un loc (in cuib) de mascul. In acest stadiu puii topaie perpendicular pe suprafata apei, dar sub cuib. Din clipa in care inoata liber (pozitie orizontala), masculul nu se mai ocupa de ei, trebuind scos din bazin. La cateva specii, din cele care nu construiesc cuib de bule, sau la care cuibul este foarte mic, puii se pot lipi in zona capului sau a flancurilor cu o substanta uleioasa care-i mentine la suprafata. Puii "renunta" la aceasta substanta in momentul in care continutul sacului vitelin s-a resorbit complet.
In primele stadii de viata puii au nevoie de foarte multa hrana animala (infuzori). Dupa 5-7 zile de hranire cu infuzori, puii pot fi trecuti pe o alta hrana marunta (galbenus de ou fiert tare). Trebuie mentinuta o temperatura constanta a apei, iar inaltimea coloanei de apa sa nu depaseasca 10-15 cm (mai ales la Betta splendens). In prima luna de viata puii au nevoie de o aerisire fina a apei, pana in momentul dezvoltarii labirintului. Subordinul Anabantidaea este impartit la randul lui in 4 familii: Anabantidae, Belontiidae = pesti labirint, Gurami = helostomitidae si Osphoronemidae.
