Boraras brigittae
Mosquito Rasbora
Sinonime: Rasbora urophthalma brigittae, Mosquito Rasbora, Boraras brigittae
Ordiul: Cypriniformes
Familie: Cyprinidae
Temperatura: 20 – 28 °C
pH: 4.0 – 7.0
Duritate: 18 – 179 ppm
Marime : 15 -20 mm
Etimologie
Numele Boraras, este o anagram a numelui rasbora.
Brigittae este numele sotiei autorului.
Raspandire
Specia pare a fi provenita din sud-vestul Borneo, desi inregistrarile referitoarela aceasta, sunt insuficiente. Localitatea este `Bandjarmasin`, un oras port, din provincia Indoneziana Kalimantan Selatan.
Habitat
Traieste in rauri cu apa neagra si elestee, asociate vechilor paduri si mlastini de turba. Apa este de culoare maro, murdar, datorita eliberarii de tanin si alti compusi chimici, in procesul de descompunere a materiei organice si substratului, compus din frunze, crengi si butuci.
Astfel; de medii, in mod characteristic contin o apa foarte moale, ( duritate neglijabila ), acida( PH: 4 ), de obicei apele fiind intunecate, datorita vegetatiei dese pe maluri si boltei padurii de deasupra. De-a lungul Asiei de Sud, acest pretios biotop, este pus in pericol de plantatiile de arbori de cauciuc si palmierii pentru ulei.
Marimea acvariului
Desi sunt pesti mini, totusi au nevoie de spatiu de inot, iar masculul dominant va delimita teritorii temporare pentru imperechiere, un grup ar trebui sa beneficieze de un acvariu cu baza macar de 50 *40 c.m
Intretinere
Acvariile bine plantate sunt alegerea ideala. De asemenea pestele, este potrivit pentru aquascape-urile ingrijite. Adaugarea de plante plutitoare, radacini, ramuri, butuci, care sa reduca lumina ce patrunde in adancime, pare sa le creeze un mediu ideal. Filtrarea nu este neaparat sa fie una puternica, ci doar cat sa creeze un curent lenes de apa. Este de preferat, un substrat nisipos, moale. pe care radacinile si crengile, vor forma umbre si ascunzisuri.
Se adauga gramezi de frunze uscate, care vor accentua aspectul natural si vor incuraja dezvoltarea coloniilor de bacterii, care produc descompunerea materiei organice. Aceste minuscule micro-organisme, asigura o buna sursa de hrana pentru pui ( infuzori ), in timp ce taninii si alte chimicale, eliberate de materia in descompunere, par a fi benefice pentru speciile de apa neagra. Frunzele pot fi lasate in acvariu pana la descompunerea totala, sau pot fi schimbate o data la cateva saptamani.
Din pacate in aceste medii intunecate, doar cateva plante pot fi folosite, si anume : pteropus, Taxiphyllum barbieri sau Cryptocoryne Microsorum, anumite sp..
Hranire
La fel ca alte sp. de Boraras, Brigittae, pare a fi un micro pradator, hranindu-se cu mici insecte, viermi, crustacee si alte vietati care fac parte din zooplancton. In acvariu va accepta hrana uscata, de marime corespunzatoare, insa nu trebuie administrata exclusiv. O masa zilnica de daphnia, artemia, vie sau congelata, va avea ca rezultat o buna coloratie si aducerea pestilor in starea de reproductie.
Comportament si compatibilitate
Brigittae Boraras, desi este un peste foarte prietenos, nu este totusi un peste comunitar ideal, datorita marimii reduse si naturii sale timide. Se va simtii bine alaturi de propria-i specie, sau alaturi de alte specii in miniatura ca: Microdevario, Sundadanio, Eirmotus, Trigonostigma, Cory si mici Loricariidae, ca de ex. Otocinclus. De asemenea face casa buna cu anabantidae Sphaerichthis, Parosphromenus, iar in acvarii plantate, poate sta impreuna cu creveti din fam Caridina si Neocaridina.
Boraras Brigitae, este o specie de card, ca atare ar trebui tinuta intr.-un grup de 8 – 10 specimene. Mentinerea lor intr-un grup cat mai mare, va mentine pestii vioi, nu vor sta ascunsi prin colturi, se vor hranii intens, iar privelistea cardului in miscare, va fi deosebita.Masculii vor afisa culori mult mai intenses si un comportament interesant, atunci cand vor concura pentru atentia unei femele.
Dimorfism sexual
Femelele mature, au o forma mult mai rotunjita si sunt ceva mai mari decat masculii. Masculii sunt in general mai atractivi, prezentand o coloratie intensa, in special in perioada de reproductie.
Reproductie
Brigitae Boraras, la fel ca alte specii mici de ciprinide, depune continuu, imprastiind icrele peste tot, iar ingrijirea parentala este zero. Astfel, in conditii prielnice, in care exista un mascul si o femela,, un numar relative mic de icre vor fi imprastiate zilnic. Intr-un acvariu matur, bine decorat, este posibil ca un mic numar de pui, sa apara, fara interventia omului. Oricum, nu este suficiend daca doriti obtinere unui nr. mai mare de exemplare.In acest caz, aveti nevoie de unul sau mai multe acvarii de 10-15 litri,. Trebuie pregatite, asezate in lumina redusa, cu fundul acoperit de o sita cu ochiuri destul de mari, incat icrele care n-au aderat la plante, sa treaca prin sita, dar suficient de marunta incat adultii sa nu poata trece. Apa trebuie mentinuta la un pH: 5-6,5 cu 1 -5 dGH, , la o temperature aproape de 28C. Plante fine, sau un grup de Java moss, trebuie adaugate, acoperind cam jumatate din spatiul disponibil. Filtrarea nu este neaparat necesara, dar se poate folosii un mic burete bolborositor.
Doua sau trei perechi de adulti, bine conditionati pentru reproductive, se introduce in fiecare acvariu. Face-ti transferul cu blandete, astfel ca stresul sa fie minim. Astfel depunerea poate incepe in dimineata urmatoare.
Desi Brigitae Boraras, in mod sigur isi maninca icrele, se pare totusi ca nu la vaneaza, ca in cazul altor ciprinide mici. Odata ce a inceput depunerea, aceasta va continua la interval de o zi. Perechile raman pe loc pentru 2 zile, inainte de a fi mutate, pentru ca icrele vor ecloza la o zi dupa prima depunere. Micutii pui, se vor hranii in urmatoarele 24 ore din sacul vitelin, dupa care vor avea nevoie de parameci ( infuzori ) sau alta hrana micro. Dupa o saptamana sau 10 zile, vor fi destul de mari, pentru a putea fi hraniti cu nauplii de artemia. Pe masura ce trec zilele, puii continua sa apara, datorita eclozarilor intarziate ( aceasta pare a fi un fenomen de adaptare, de supravietuire a speciei, puii aparand in zile diferite, astfel incat pradatorii, nu vor prada tot efectivul).
Este indicat sa asteptam o saptamana sau chiar doua, inainte de a incepe sa facem schimburi partiale de apa, puii fiind foarte sensibili la schimbarile parametrilor apei.