Pisici de apa dulce
 |
 |
 |
 |
 |
potamotrygon leopoldi
 |
 |
 |
 |
 |
potamotrygon histrix
 |
 |
 |
 |
 |
potamotrygon motoro
 |
 |
 |
 |
 |
Descriere
Orogine : raul Amazon si afluentii acestuia, marile rauri din China si Tailanda, Mecong
Marima : pana la 35 Cm
Duritatea : sub 10DH
PH : 6 – 7
Temperatura : 25 – 27 C
Volum minim acvariu : 400L
Dificultate : medie spre ridicata
Precautii : pisicile de apa dulce sunt foarte sensibile la arsuri, chiar si o atingere usoara a incalzitorului, poate duce la arsuri grave. De aceia se recomanda protejarea incalzitorului cu un grilaj.
Pisicile de apa dulce au patruns de curand in acvaristica, acestea atrag prin asemanarea cu cele de mare, prin forma lor, puternic aplatizat dorso-ventral si prin stilul lor de viata insasi.. Acestea sunt urmasi ai pisicilor de mare ce au urcat in apa dulce si care s-au adaptat sa traiasca in apa dulce.
Se stie ca pisicile de mare prezinta un spin veninos, lucru valabil si pentru cele de apa dulce in egala masura. Pisicile de apa dulce prezinta pe coada un spin, acest spin este conectat la doua glande de venin din coada. In functie de specie, spinii sunt mai mici sau mai mari insa acestia pot ajunge pana la peste 30 cm lungime, deci chiar si eliminand din calcul efectele veninului, spinul singur poate provoca rani serioase. Adesea ranile rezulta in urma capturarii sau manevrarii pisicii de apa dulce, de aceea se recomanda ca acestea sa se efectueze in grupuri de doua persoane, responsabilitatea unuia fiind prinderea cozii si infasurarea unui material textil in jurul spinului. La contact, spinul se poate rupe insa nu prezinta nici un pericol pentru pisica de apa dulce deoarece, acesta se poate regenera. Rana victimei se poate infecta din cauza bacteriilor din apa sau de pe spin si se poate umfla local ca actiune a veninului. Desi veninul nu este foarte puternic acesta poate fi periculos pentru persoane cu diferite alergii sau rana in sine poate reprezenta un pericol daca este localizata in zone sensibile precum vene, artere, organe interne, etc. Se stie ca pisicile de apa dulce, in special cele din bazinul Amazonului nu sunt foarte agresive si ca daca acestea sunt manipulate usor, lent, fara miscari bruste si fara a le speria, de cele mai multe ori acestea nu opun rezistenta. Pisicile de apa dulce, o data provocate pot recurge la spin, acesta poate fi manevrat cu foarte multa precizie. In bazinul Amazonului victimele pisicilor de apa dulce au fost ranite dupa ce acestea, au pasit pe pisica de apa dulce, aceasta fiind de multe ori greu de observat pe fondul unui fund nisipos si al unei ape tulburi, chiar si de mica adancime. In acvariu ranile pot surveni in urma stergerii geamului sau a altor actiuni de mentenanta ce necesita introducerea mainii in acvariu, desi de cele mai multe ori accidentala, uneori rana poate surveni si prin neglijenta. Atentie insa, spinul unei pisici de apa dulce este periculos si dupa moartea acesteia.
Majoritatea speciilor de pisici de apa dulce din acvaristica, sunt pisici ce apartin familiei Potamotrigonidae, o familie ce cuprinde in jur de 22 de specii distincte. Diferentele dintre specii sunt destul de mari, fiind mari variatii de talie si de culoare. Spre exemplu, Potamotrigon leopoldi este o pisica de apa dulce de culoare neagra cu pete rotunde si are in jur de 35-40 cm lungime, pe de alta parte, Potamotrigon motoro prezinta si el pete rotunde insa acestea sunt crem cu marginile negre pe fond maroniu, culoare asemanatoare nisipului, aceasta este mai mare si poate ajunge la 80-100 cm in lungime.
Conditi in acvariu
Pisicile de apa dulce sunt indragie de catre acvaristi si sunt cu siguranta dorite de cei ce sunt amatori ai habitatelor amazoniene, insa acestea, in conditiile in care sunt hranite si ingrijite corespunzator, vor creste repede si nu sunt indicate acvariile mici. Se recomanda acvariile cu volum de peste 400 litri insa cu cat este mai mare cu atat este mai bine. Pentru pisicile de apa dulce nu este importanta inaltimea acvariului ci suprafata deoarece oricum ele isi vor petrece foarte mult timp pe fund. Substratul acvariului ar trebuie sa aiba un strat generos de nisip, acesta este necesare deoarece pisica se va ingropa partial in acesta si il va scormoni in cautare de hrana, lipsa acestui substrat poate fi o sursa de stres pentru pisica de apa dulce, fiind atat de obisnuita cu el. Despre amenajarea acvariului nu se pot spune prea multe, in principui cu cat este mai gol cu atat pisicile au mai mult spatiu de inot, deci cu atat mai bine. Insa daca acvariul permite acesta poate fi decorat cu crengi si radacini dand astfel impresia unui curs de rau. Se vor evita in acvariu orice obiecte taioase, ascutite, sau care se pot sparge precum incalzitoarele deoarece acestea pot rani destul de grav aceste pisici de apa dulce, de asemenea se va evita nisipul cu continut mare de silicate deoarece acestia pot zgaria partea ventrala a pisicii si aceasta se poate infecta, ducand in cele din urma la moartea pisicii de apa dulce. Petru pisicile de apa dulce cu culoarea de fond neagra, precum Potamotrygon leopoldi si Potamotrygon motoro se poate folosi un nisip de culoare neagra, acesta va face ca pisica sa isi inchida si mai mult nuanta ajungand la un negru profund.
Asociere in acvariu
Pisicile pot imparti acvariul cu cateva alte specii de pesti insa acestea sunt relative putine. Cei mai mult acvaristi prefera sa le tina impreuna cu Arowana insa acestia trebuie sa fie cam de aceeasi talie deoarece altfel pot aparea agresiuni si chiar decese, atat de-o parte cat si de cealalta. Pisicile mai pot fi tinute in acvariu impreuna cu membrii mari ai familiei Loricariidae si aici aplicandu-se aceeasi regula, respectiv ca pestii sa fie de aproape aceasi marime. Colossoma macropomum este un alt peste ce poate fi tinut impreuna cu pisica de mare, insa acestia trabuiesc tinuti in grupuri de cel putin 8-10 indivizi iar pentru toti acesti pesti este nevoie de un acvariu semnificativ. Se vor evita asocierile a mai multor specii de pisici de apa dulce in acelasi acvariu, de asemenea introducerea a mai mult de 2 exemplare. Aceste asocieri trebuiesc evitate deoarece pisicile vor ocupa aceeasi nisa ecologica si vor concura pentru hrana si spatiu.
Hranirea pisicilor de apa dulce
Hranirea pisicilor de apa dulce nu ar trebui sa puna mari probleme acvaristului, acestea mancand aproape orice le poate incapea in gura. De obicei ele sunt hranite cu rame sau viermi insa mai pot fi hranite cu creveti proaspeti, iar cu timpul acestea pot fi invatate sa manance si creveti congelati. Scoici, melci, calmar, bucati de peste, diferite tipuri de fructe de mare, toate acestea pot fi acordate pisicilor de apa dulce. Inteligenta acestor pesti face posibila hranirea din mana, insa acest lucru necesita o perioada in care sa se obisnuiasca atat pisica cu mana acvaristului cat si acvaristul cu pisica de apa dulce. Se recomanda mare grija la hranirea pisicilor din mana deoarece chiar si accidental acestea pot lovi mana cu coada rezultand ranirea acvaristului.
Raurile din bazinul Amazonului locul de origine al pisicilor de apa dulce, au apa cu o duritate foarte mica si cu pH usor acid. In acvariu aceste conditii trebuie sa se regaseasca, valoarea ideala a pH-ului fiind de 6.5. In conditiile in care pisicile au fost reproduse in captivitate sau aclimatizate, ele vor putea supravietui foarte bine si in apa obisnuita, de la robinet. Se va avea mare grija insa la nivelul amoniacului si al nitratilor deoarece, pisicile vor manca foarte mult si deci, o mare cantitate de produse metabolice va rezulta in acvariu. Pentru a mentine apa acvariului curate se vor folosi unul sau mai multe filtre puternice si se vor efectua schimbari mai dese de apa. De obicei se vor schimba 25% din volumul total de apa al acvariului pe saptamana insa in cazul acvariilor suprapopulate se poate schimba chiar 50%, iar apa pentru completat va fi apa statuta cel putin 48 ore pentru a elimina clorul.
Aclimatizarea
Aclimatizarea unei pisici de apa dulce nu este o chestiune problematica, realizandu-se usor. Dupa ce v-ati asigurat ca pisica de apa dulce este sanatoasa, dupa ce ati achizitionat-o si dupa ce ati transportat-o pana la acvariu de resedinta nu trebuie decat sa faceti o trecere lenta, treptata de la apa in care pisica se afla, la apa din acvariu. Acest lucru se face folosind un furtun subtire folosit in instalatiile de aerare la acvariu. Prin acest furtun se va scurge, gravitational apa din acvariu in cutia sau punga in care se afla pisica de apa dulce, in acelati timp, un alt furtun va scoate din punga sau cutie aceeasi cantitate pentru a nu se umple. Dupa o perioada mai mare sau mai mica in functie de volum, intreaga apa din recipient va fi inlocuita de cea din acvariu, acum pisica poate fi adusa usor spre acvariu si eliberata in asa fel incat sa inoate singura spre noul ei acvariu. Intreaga operatiune ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute insa cu cat dieferntele de chimism sunt mai mari cu atat schimbarea ar trebui facuta mai lent.
Diferentierea sexelor
Diferentierea sexelor se face foarte simplu, masculii prezinta pterigopidii, modificari ale inotatoarelor anale care alcauitesc organul prin care masculul fertilizeaza femela. In vederea reproducerii se vor introduce intr-un bazin un mascul adult si o femela adulta, dupa un timp, nu foarte indelungat, masculul se va arata interesat de femela si va incepe sa o urmasreasca. Daca aceasta este pregatita sa se reproduca nu va deveni agresiva. Fertilizarea se realizeaza intern. Perioada de gestatie dureaza aproximativ 3 luni si apoi femelele dau nastere la 2-8 pui vii. Desi nu se reproduce foarte des in acvariile private, acvariile publice sunt de ceva vreme reproducatori constanti si de success pentru pisici de apa dulce.
