|
|
|
|
Carasius Auratus Auratus (Caras)
Vom detalia aici notini general valabile tuturor varietatilor de caras auriu, iar in partea de jos a paginii, sau urmand linkurile de mai sus, veti gasi informatii despre fiecare in parte.
Dintre pestii de acvariu sunt poate cei mai cunoscuti si mai longevivi, putand ajunge pana la aproximativ 18 ani si pana la 30-35 cm. Denumirea provine din greaca veche. Se inrudeste cu crapul, deosebindu-se de acesta prin faptul ca nu are mustati. Specia Carassius auratus provine din specia Carassius auratus gibelio, diferentele aparand la solzi, inotatoare si colorit. Carassius auratus este primul peste adus in Europa acum circa 300 de ani, dar era crescut de chinezi de circa 1000 de ani. Prin selectii ulterioare s-au obtinut in China si Japonia diverse forme si varietati.
Pestele tipic seamana foarte mult cu crapii, dar este mai putin aplatizat pe flancuri si au solzii foarte mari. Forma de baza "gibelio" este raspandita in Eurasia. Se tin in acvarii spatioase bine aerisite si filtrate. In acvariu nu vom pune multe plante. Pentru formele voalate vom amenaja acvarii mai inalte pentru a valorifica frumusetea cozii. Temperatura trebuie sa fie intre 15-18° C, pentru ca la temperaturi mai mari stratul protector de pe corp se dizolva, apa capatand un aspect laptos, iar pestele va avea de suferit daca va scadea temperatura (mucusul fiind un strat de protectie contra temperaturilor scazute). Doar pentru varietatile de selectie temperatura poate fi 20-22° C.
Reproducerea carasilor
. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca avem cel putin o pereche matura sexual, daca nu o femela si 2-3 masculi. Carasii ating maturitatea sexuala dupa un an, dar pentru asta trebuie sa le asiguram un acvariu de cel putin 200 l (pentru 4 carasi maturi), o hrana din belsug si foarte variata, o filtrare buna si eficienta precum si o temperatura de 18-20° C. Pentru reproducere avem 2 metode pe care le descriem in continuare : depunerea libera si "mulgerea" reproducatorilor.
Depunerea libera
Pentru a practica metoda depunerii libere avem nevoie de un acvariu mai mare de 100 l, cu plasa de proatectie cu ochiuri mai mari, cateva tufe de plante (se poate si fara), un filtru si o piatra de aer de la un vibrator. Inaltimea coloanei de apa sa fie de 30-40 cm. Plasa de protectie trebuie sa fie situata la 25-30 mm de fundul acvariului, pentru ca altfel pestii, mari mancatori de icre, o imping cu botul ajungand la icrele de pe fund. Icrele de caras sunt lipicioase. Seara se introduce perechea in acvariul de reproducere care trebuie sa fie umplut cu apa proaspata, tinuta cateva zile la aerisit si filtrat. Temperatura optima este de 20-22° C. Depunerea s-ar putea sa nu inceapa intr-o zi sau doua de aceea vom proceda astfel: pregatim acvariul de reproducere lasand reproducatorii in acvariul comun. Dimineata, foarte devreme, ne uitam in acvariu si daca pestii dau semne ca vor sa depuna (unul sau doi masculi se tin dupa femela, alergand-o), atunci ii mutam pe toti in acvariul pregatit pentru depunere. Ii putem lasa linistiti cateva ore, pentru ca depunerea dureaza 4-6 ore. Cand pestii s-au linistit ii scoatem si-i introducem din nou in acvariul comun. S-ar putea ca apa sa aiba un aspect laptos, care nu trebuie sa ne sperie acest lucru datorandu-se laptilor eliberati de masculi. Dupa circa 24 de ore apa se va limpezi singura. Dupa 30-36 de ore icrele eclozeaza, iar larvele stau atarnate inca 3-4 zile de plante sau geamuri. Cand incep sa inoate liber ii vom hrani cu nauplii de Artemia salina, sau daca nu avem, cu galbenus de ou fiert tare sau cu microviermi. Bine hraniti, puii cresc repede. ATENTIE! Daca hrana nu este din belsug, atunci puii vor creste diferentiat, si cei mari ai pot manca pe cei mici. De regula, mai mancaciosi sunt puii care sunt mai apropiati de formele salbatice: astfel puii de "cometa" vor inota mai repede ca puii "voal" si vor fi primii la mancare. Daca totusi se intampla acest lucru, atunci va trebui sa-i triem de mai multe ori pana cand nu va mai fi nici un pericol de a fi mancati. Dupa 2-3 saptamani, selectia o putem face mai repede cu ajutorul unor castroane de plastic, pe fundul carora vom da gauri de 2-4-6-8-10 mm . Puii sortati vor fi pusi in acvarii diferite, in functie de dimensiuni.
Mulgerea reproducatorilor
Metoda de mulgere a reproducatorilor poate fi practicata dupa ce avem putina indemanare. Se va aplica doar in momentul cand pestii au inceput deja agitatia in acvariul comun. Are avantajul ca pentru depunere putem folosi un acvariu de 10-15 l, sau chiar un simplu castron. Astfel daca avem mai multe femele si mai multi masculi, ii vom testa pentru a vedea care sunt femelele si care sunt masculii. Vom lua fiecare peste in mana si in apa il vom strange usor in regiunea anusului. Daca ies icre este femela si o vom pune separat, iar daca iese un fum alb, atunci este mascul. Pestii din care nu iese nimic, sau nu sunt gata de depunere, sau nu sunt maturi sexual si ii vom pune inapoi in acvariul comun. Acum avand reproducatorii separati pe sexe, putem incepe operatiunea de "mulgere". Intr-un acvariu pregatit in prealabil, de 10-15 l, cu inaltimea de maxim 10 cm, cu un difuzor de aer de la un vibrator. Apa trebuie sa fie mai veche, 2-3 zile si la o temperatura de 20-22° C, dar daca temperatura in acvariul comun este mai ridicata, atunci si temperatura apei din bazinul de reproducere trebuie sa fie la fel. Apoi luam in fiecare mana cate un peste de sex diferit: sa spunem ca in mana stanga tinem femela, iar in mana dreapta tinem masculul. Cu corpul in apa (ambii), cu degetul mare masam usor abdomenul pestilor, concomitent cu ambele maini, dinspre cap spre anus. Vor iesi atat icre cat si lapti, fecundarea facandu-se imediat. Repetam aceste masaje pana nu mai ies nici icre nici lapti. Punem pestii "mulsi" separat si incepem cu o alta pereche sau daca nu mai avem femele, vom "mulge" ceilalti masculi. "Mulgerea" se va face usor, cu grija, pentru a nu sparge vezica inotatoare a pestilor. Dupa terminarea operatiunii, pestii se vor introduce in acvariul comun si vor fi hraniti. De regula pestii incep depunerea in jurul orei 4-5 dinimeata, deci daca vrem sa practicam aceasta metoda, trebuie sa fim matinali. Apa din acvariul de reproducere va avea un aspect cetos datorita laptilor in exces. Dupa 10-15 minute, vom rasturna toata apa din acvariul de reproducere (sa nu ne temem pentru ca icrele fiind lipicioase nu cad) si umplem bazinul cu ajutorul unui furtun subtire si cu apa limpede la aceeasi temperatura. In rest totul este ca la metoda depunerii libere. Dupa cateva zile de hranire, vom putea muta puii intr-un acvariu mai mare. Astfel se pot obtine cateva mii de icre la o singura depunere. Cu cat pestii sunt mai varstnici, cu atat numarul icrelor poate fi mai mare.
|
|
In China Veche, diverse specii de crap comun au fost domesticite si crescute pentru hrana de mii de ani. Unele din aceste specii gri sau argintii, au tendinta de a produce mutatii de culoare, spre rosu, portocaliu sau galben, prima inregistrare fiind in timpul dinastiei Jin ( 265 - 420 ). In timpul dinastiei Tang ( 618 - 907 ) a devenit populara cresterea crapului in iazuri ornamentale. Oamenii au inceput sa prefere varianta mutanta, galben portocaliu, realizand astfel o selectie genetica. La ocazii speciale, unde erau asteptati invitati, pestele era mutat in recipiente mai mici, pentru a putea fi admirat. In 1162 imparateasa dinastiei Song a ordonat construirea unui iaz, pentru a creste soiul auriu-rosu. Inafara familiei imperiale, pastrarea soiului auriu era interzisa, galbenul fiind culoarea imperiala. Aparitia altor culori inafara de auriu si rosu, a fost inregistrata in 1276. Prima aparitie a speciei cu coada voalata a fost inregistrata in timpul dinastiei Ming. In 1502 au fost introdusi in Japonia, unde au fost dezvoltate varietatile Ryukin si Tosakin. In 1611 au fost introdusi in Portugalia si de acolo in alte parti ale Europei. A devenit o traditie, ca barbatii sa ofere acest peste sotiilor, la un an de la casatorie, ca simbol pentru anii de prosperitate ce vor urma. In America de Nord a fost introdus pentru prima data in 1850.
|
Caras auriu comun - Common Goldfish
 |
Common goldfish, carasul auriu comun, diferă numai prin culorit de strămoşul lor, crapul prusac . Poate fi gasit într-o varietate de culori, inclusiv rosu, portocaliu / auriu, alb, negru si galben sau "lămâie" . Este cea mai apropiata ruda a crapului comun. Foarte rezistent la variatii mari de temperatura, se preteaza elesteelor de exterior. Durata de viata 5 - 10 ani. |
 |
Cometa sau coada cometei, este varietatea cea mai raspandita in Statele Unite. Este de fapt singura varietate dezvoltata in SUA .Este similar cu carasul auriu comun, cu deosebirea ca sunt ceva mai mici si mai subtiri si se disting in principal prin coada alungita, in forma de cometa. Lungimea cozii poate depasi in unele cazuri lungimea corpului. In japonia este cunoscut sub numele tetsugio. |
Caras Evantai - Fantail Goldfish
 |
Carasul evantai, este forma vestica a varietatii Ryukin, prezinta un corp in forma de ou, o inotatoare dorsala inalta si o lunga si bogata inotatoare caudala, cvadrupla. Spre deosebire de Ryukin, nu are acea spinare de bizon, caracteristica. |
Caras Shubunkin - Calico Goldfish
 |
Shubunkin este foarte asemanator carasului auriu comun, dar este mult mai colorat, fiind apreciat pentru culoarea albastra, in combinatie cu rosu, maro, portocaliu, si galben, in contrast cu pete negre. Pot fi crescuti atit in acvariu cat si in elestee de exterior. In acvarii trebuie asigurat un volum destul de mare, tinand cont ca pot ajunge pana la 20 cm lungime. |
 |
Black Moor este un neobosit scormonitor dupa hrana. Se va hranii in continuu daca este lasat. Este apreciat pentru coloritul deosebit, negru intens, cu aspect de catifea. Atinge pana la 20 cm la maturitate, deci nu se preteaza acvariilor mici. Datorita ochilor telescopici, iesiti inafara gabaritului, nu se recomanda amenajarea acvariului, cu stanci, castele, buturugi.De asemenea, daca in acvariu exista competitie la hrana, e posibil sa ramana flamand. |
 |
Oranda, este unul dintre cei mai populari carasi, iar Redcap Oranda ( palarie rosie ), este varietatea favorita. Excrescenta devine vizibila pe la 3-4 luni, dar se dezvolta complect abia intre 1 si 2 ani. Exceptand palaria care este rosie,este in intregime alb. Este considerat un peste delicat, avand o slaba toleranta la poluare si temperaturi joase. Capisonul este sensibil la infectii cu bacterii si fungi, lucru valabil pentru toate varietatile cu capison. |
 |
Carasul Lionhead, este cel mai popular si mai bine cunoscut, dintre carasii fara innotatoare dorsala si unul din cei mai rotunzi dintre semenii sai. Au innotatoarele caudale si anale duble. La unele exemplare, intreg capul exceptand ochii, narile si gura,poate fi acoperit de acea excrescenta, in forma de zmeura, ajungand chiar sa le inpiedece vederea. Poate fi gasit intr-o varietate de culori : rosu, portocaliu, maro, albastru sau negru si chiar in combinatii de trei culori : rosu, alb, negru. |
 |
Carasul Ranchu, originar din China, este apoi dezvoltat in anii 1800 in Japonia. Ca si Lionhead, este lipsit de innotatoarea dorsala si poseda acea excrescenta in forma de zmeura, care le acopera capul, dar spre deosebire de acesta, conturul curbat al corpului spre coada este mai pronuntat. Cele mai multe varietati sunt bicolore, auriu/alb, alb/negru, dar sunt si monocolori: rosu, alb, sau chiar negru. |
 |
Carasul Bubble Eye este una dintre cele mai stranii varietati de caras. Prezinta un corp rotund, coada dubla, iar innotatoarea dorsala lipseste. Se gaseste in toate formele : monocolore, bicolore sau tricolore. Ochi sunt orientati in sus. Cea mai ciudata trasatura a carasului Bubble Eye, sunt bineinteles, cele doua umflaturi situate sub ochi. Acesti saculeti sunt plini cu apa si cresc atat de mari, incat inpiedeca pestele sa inoate. Saculetii se pot sparge usor, se vindeca greu si uneori nu mai cresc la loc. Chiar daca de obicei se refac, vor avea o forma si marime diferita de cea originala. Sunt de asemenea susceptibile de infectii. |
 |
O curiozitate caracteristica a carasului telescop, sunt ochii situati in capatul unor prelungiri, aflate de o parte si de alta a capului. Acestea insa nu vor incepe sa apara inainte de 6 luni. Aceasta varietate, a fost dezvoltata in China, la inceputul anilor 1700 si a fost numita ` ochi de dragon `. Mai tarziu au fost produsi in Japonia, fiind numiti Demakin. Astazi sunt disponibili in diferite variante, monocolore ( rosu, albastru, maro, alb ), sau bicolore ( rosu/alb, negru/alb ). Versiunea negru/alb, este cunoscuta ca Panda, existand si o versiune de exceptie, maro cu portocaliu. |
 |
Inapoi la lista. |
Caras Pearlscale - solzi perlati
 |
Inapoi la lista. |
 |
Inapoi la lista. |
