Artemia Salina

 Ingrengatura :             Arthropoda

 Subincrengatura :        Crustacea

 Clasa :                          Branchiopoda

 Ordin :                          Anostraca

 Familia :                       Artemiidae

 Genul:                          Artemia

 Specii :                        Artemia salina

                                     Artemia tunisiana

                                     Artemiafranciscana

                                     Artemia persimilis

                                     Artemia urmiana

                                     Artemia monica

  Artemia este cel mai des cultivat animal ca hrana pentru pesti. Se cultiva de mult timp, desi importanta sa pentru acvacultura a fost recunoscuta doar in ultimii 50 de ani.

  Artemia poate fi gasita in golfurile si lacurile foarte sarate de pe cinci continente. Nu traieste in oceane. A fost introdusa de catre oameni in mai multe zone unde au fost infiintate populatii reproductive. Aceste organisme se adapteaza usor, sunt capabile sa traiasca intr-o varietate de temperaturi, in medii cu un nivel de oxigen scazut si in salinitati intre 20-340 ppt (desi ele se gasesc de obicei in apa cu salinitate peste 45 parti pet trilion). Se cultiva cu succes, datorita faptului ca sunt organisme foarte rezistente.

  Artemia este cel mai popular organism din domeniul acvaculturii, cultivat in categoria organismelor destinate alimentatiei naturale a pestilor, atat de acvariu, cat si de acvacultura. Este valorificat in toate stadiile sale de evolutie, viu, congelat, sau uscat.

  Dintre calitatile care fac artemia atat de populara, putem enumera :

 - detine cel mai eficient sistem osmoregulator si traieste in medii cu diferite salinitati

 - supravietuieste in conditii foarte vitrege

 - are abilitatea de a produce oua de rezistenta (chisti) atunci cand conditiile de mediu pun in pericol supravietuirea speciei.

 - are un ciclu de viata usor de reprodus si se adapteaza usor la conditiile de cultivare

 - este usor digerabil si contine elemente nutritive corespunzatoare necesitatiilor unei liste largi de specii de pesti, precum si un ridicat procent de proteine.

 - isi poate imbunatati valoarea trofica prin consumul mai multor produse alimentare valoroase, din mediul in care este introdusa

 - este rezistent la puternicele miscari ale apei din lacurile hipersaline, suporta bine manipularile si diferitele procese tehnologice (dezinfectare, uscare, hidratare, etc.)

  Cea mai importanta trasatura a lor este producerea oualor de iarna. Cand conditiile nu sunt favorabile, mai ales cand nivelurile de oxigen sunt scazute, Artemia nu produce nauplii vii, ci produce chisti. Chistii pot fi colectati in numar mare, fiind apoi uscate si pastrate perioade lungi de timp.

 Aceste crustacee sunt adesea folosite in producerea sarii. Salinele solare sunt o serie de iazuri, fiecare cu salinitatea in crestere si cu propriul ecosistem. Apa sarata este pompata in prima grupa de iazuri unde incepe evaporarea; aceste iazuri au o salinitate de la 3,5% la 9% sare si contin o diversitate de bacterii, alge, protozoare, moluste, crustacei si unii pesti si plante vascularizate. Apa este apoi trecuta din iazurile cu salinitate scazuta in iazurile intermediare cu salinitate intre 8-18%, caracterizate printr-o diversitate scazuta de specii si niveluri mari de compusi organici dizolvati.

  Cele mai importante diferente intre   speciie de artemia, sunt compozitiile de acizi grasi ale naupliilor, unele specii contin niveluri ridicate ale unui acid care este important pentru pestii de apa dulce, dar care poate fi in detrimentul pestilor marini, pe cand altele contin un nivel ridicat al unui acid gras esential pentru pestii marini.

  Naupliile au un continut mare de energie, insa la 48 de ore de la eclozare, continutul lor caloric scade deoarece o mare parte a continutului lor de lipide a fost deja folosit. In mod alternativ, naupliile pot fi hranite inainte de a fi date organismelor de cultura primara; acest lucru nu numai ca va altera compozitia tesutului lor, ci va afecta si organele interne ce vor fi umplute cu agenti nutritivi suplimentari sub forma unor alge sau fermenti.

 Chistii de artemia sunt foarte mici, de la 200000 ex. pana la 350000 ex/g; ele sunt de obicei impachetate in recipienti sigilati, care atunci cand sunt deschise, ar trebui sigilate la loc si depozitate la rece.    Chisturile sunt eclozate in apa de mare care are salinitatea de 15-25%. Ei pot ecloza si la salinitati mai mari, dar eclozeaza mai repede intr-o apa cu salinitate mai mica. Eclozarea se realizeaza cam dupa 24-72 ore. Naupliile proaspat eclozate pot fi colectate apoi, oprind alimentarea aerului, timp in care ouale neeclozate se scufunda, iar naupliile, ce inoata in mod activ, pot fi evacuate prin sifonare. Se poate folosi si o lumina slaba, directionata pe partea laterala a vasului, acestea fiind fotofile, se vor aduna in zona luminata. Au fost realizate mai multe sisteme care produc nauplii in mod automat, aceste sisteme pot fi foarte folositoare in cazul in care este nevoie de o portie zilnica de nauplii.

  Desi naupliile sunt folosite in primul rand, ca atare, imediat dupa eclozare, ca hrana pentru alevini, pot fi si ambalate pentru conservare impreuna cu hrana, pentru o perioada mai lunga de timp in vederea imbunatatirii calitatilor nutritive, dupa cum s-a mentionat si anterior, sau pot fi crescuti pana ajung adulti. Ambalarea se poate face separat sau impreuna cu orice specie de alge, cu conditia ca naupliile sa le poata ingera si sa aibe compozitia dorita; uneori se folosesc pentru hrana si fermenti (drojdii). Se pot incerca si diete micro-incapsulate, cu adaos de agenti nutritivi specifici.

  S-au realizat studii privind alimentatia specifica a Artemiei, dar rezultatele au fost contradictorii, probabil si datorita contaminarii cu bacterii. Cateva dintre produsele inerte care pot sa conduca la o buna crestere sunt Spirulina uscata, taratele de orez, mancare de soia si praful de zer.

  Alegerea unei specii de alge pentru a hrani naupliile de Artemia este oarecum critica de moment ce unele specii ar putea fi prea mari pentru a fi ingerate de nauplii. Cateva specii de alge care au dus la o buna crestere sunt Dunaliella, Tetraselmis, Nanochloris, Isochrysis, Rhodomonas, Amphora, Cyclotella si Nitzschia. Necesitatile din punctul de vedere al hranei pentru nauplii se schimba pe masura ce se dezvolta. Cultivarea in masa a Artemiei poate fi realizata in mai multe feluri. De obicei, cresterea acestor organisme se face in golfuri si lacuri hipersaline. Acest tip de apa pare sa contina in mod natural specii de alge potrivite cultivarii Artemiei. De aceea, in bazine sistematice mici, incercarea cultivatorului de a introduce o specie de alge pentru a ajuta cresterea Artemiei este adesea dificila.

  In cadrul cercetarilor din laborator, avand ca subiect cultivarea unor culturi de mare densitate si folosind tehnici mult mai complexe, s-au inregistrat rapoarte ce atesta posibilitatea transformarii la 10g de chisturi in 2 kg de Artemia in doua saptamani, intr-un tanc de doar 1mcub.

   Artemia prezinta un singur dezavantaj, acela de variabilitate a calitatilor biochimice in functie de zona de crestere si de hrana pe care o consuma.

 Larvele de pesti, care au la inceput gura mica, folosesc nauplii de Artemia, ca hrana primara.

 Chistii pe care Artemia ii depune in conditii improprii din viata, asigura supravietuirea speciei. Ei protejeaza embrionii, in stadii de hibernare, ferindu-i de deshidratare, temperaturi si salinitati excesive. Dupa eclozare, nauplii de Artemia trec prin 15 naparliri consecutive (stadii de dezvoltare) pornind de la dimensiunea de 400-500μ. Dintre acestea cele mai utilizate sunt stadiul 1, cu un bagaj vitelin substantial si stadiul nauplial 2, care poate fi imbogatit biochimic prin diferite mijloace. In conditii bune de viata, Artemia atinge 10mm lungime la maturitate si poate trai cateva luni, producand la un interval de cateva zile 300 de nauplii. Femela poarta un sac oviger central (punga incubatoare si uter) pe a 11-a pereche de toracopode. Masculul este usor de diferentiat, avand cea de a doua pereche de antene latite ca niste clesti.

 Speciile de Artemia sunt partenogenetice si bisexuate, cu alternanta reproducerii ovovivipare si ovipare. Din chisti evolueaza descendenti ovovivipari. Ouale sunt retinute in interiorul uterului pana la finalizarea dezvoltarii embrionare (4-5 zile), dupa care sunt eliberate in apa nauplii liber inotatoare. Trecerea de la reproducerea ovovivipara la cea ovipara poate fi indusa de subnutritie, calitatea proasta a hranei, dar mai ales de catre factorii de mediu defavorabili.

 Plasticitatea Artemiei este data de marea ei capacitate de a se acomoda la diferite conditii de mediu (salinitate, temperatura, etc.), toleranta la schimbari, longevitate recunoscuta si versatilitate in utilizare.

 Valoarea trofica a Artemiei este data de marimea corpului, compozitia biochimica, digestibilitate. Compozitia biochimica depinde de mediul de crestere si de hrana consumata si se refera la continutul in proteine, lipide, glucide, aminoacizi esentiali, acizi grasi.

 Calitatile Artemiei din lacul Techirghiol, comparabile cu cele ale celor mai bune populatii exploatabile din lume, au impus studierea posibilitatilor de recoltare, conservare si depozitare a chistilor din mediul lor natural, dezinfectarea, decapsularea si incubarea in conditii de laborator, urmate de utilizarea naupliilor ca hrana pentru larvele de pesti.

 In apele romanesti, in general chistii recoltati in mediul natural pot fi contaminati cu bacterii, care persista dupa eclozare si se transfera cu naupliile in acvariile de crestere a larvelor de pesti.

 Dezinfectarea chistilor:  se face in solutie de hiplocorit (1-20 min, la 15-5% concentratie). Spalarea chistilor: obligatorie in apa dulce, prin site de 125μ. Uscarea: la temperatura la 22ºC, in cutii de sita metalica dreptunghiulare (40X70X10 cm cubi), deschise, captusite cu material higroscopic. Depozitarea chistilor uscati: in cutii opace, de plastic, inchise. Decapsularea: prin expunerea mai indelungata la solutia de hiploclorit.

 Pentru eclozarea chistilor de Artemia salina, este nevoie de o temperatura a apei din acvariu unde se introduc ouale de Artemia, de 26-28ºC si de o duza, care introduce oxigen si uniformizeaza astfel temperatura. Apa trebuie sa aibe o anumita salinitate, functie de salinitatea apei de unde provin ouale de Artemia.

 Astfel pentru eclozare, se poate folosi:

 - apa de la robinet in care se dizolva 20-32g (o lingura) sare grunjoasa la 1 litru apa

 - apa din Marea Neagra, care are o salinitate de 17-18%

 - apa provenita chiar din lacul de unde au fost colectate ouale.

 In acvariu astfel pregatit, se introduce 1 lingura oua Artemia neeclozate, iar dupa 30-40 ore, acestea eclozeaza. Procentul de eclozare depinde de salinitatea apei: cu cat aceasta este mai ridicata, procentul de eclozare este mai ridicat. Pentru recoltarea nauplilor de Artemia, se scoate duza din acvariu si dupa cateva minute se observa ca pe fundul acvariului se strang naupliile de Artemia de culoare portocalie, iar spre suprafata apei se aduna cojile oualor eclozate. Naupliile se vor recolta prin sifonare usoara de pe substrat, intr-un vas cu apa sarata (pentru a evita moartea lor).In momentul in care se administreaza ca hrana puilor, naupliile se colecteaza intr-o sita deasa si se clatesc cu apa de la robinet, ulterior fiind administrate. Au avantajul ca sunt moi si bogate in substante organice hranitoare.