Macroelemente.

  Plantele acvatice au nevoie de cantitati relativ mari de :

  Azot (N)

  Fosfor (p)

  Sulf (S)

  Potasiu (k)

  Calciu (Ca)

  Magneziu (Mg)

 Plantele absorb azotul sub forma de nitrati (NO3) sau amoniu (NH4). Printre altele,  ele folosesc  azotul pentru fotosinteza aminoacizilor si implicit, a proteinelor. Fosforul este preluat ca fosfat (PO3)  si joaca un rol important in ciclul energetic al oricarei celule vii.  Nitratii si fosfatii sunt deseori prezenti in exces, datorita excretiei pestilor. Ceilalti nutrienti majori ca sulful, potasiul, calciul, magneziul , sunt printre altele necesari pentru desfasurarea unui numar mare de reactii enzimatice. Puteti deseori detecta lipsa acestor nutrienti prin aparitia frunzelor galbene.

  Microelemente.

  Plantele acvatice au nevoie de cantitati mai mici sau foarte mici din acestea

 Fierul (fe)

 Cuprul (Cu)

Manganul (Mn)

Zincul (Zn)

Borul (B)

Molibdenul (Mo)

Vanadiul (V)

 Fierul este parte integrata dintr-o enzima ce sintetiteaza clorofila, in vreme ce clorofila ca atare nu contine fier ci magneziu. puteti detecta lipsa de fier prin aparitia frunzelor galbene (fara clorofila).

 Molibdenul contribuie la absortia nitratilor, deosebit de importanta. Aceasta permite plantelor sa participe la procesul de descompunere a poluantilor din apa. Manganul si Vanadiul sunt responsabile pentru activitatea enzimatica continua. Nici o planta nu poate creste fara aceste substante.

   In continuare sunt prezentate simptomele cauzate de carenta fiecarui element in parte :

Nutrient                                            Simptome de carenta

Azot   N                                            Frunzele se ingalbenesc

Fosfor  P                                           Pierderea timpurie a frunzelor

Sulf S                                               Probleme de crestere, plantele se ingalbenesc

Potasiu   K                                        Varfurile si marginile frunzelor se ingalbenesc

Calciu Ca                                          Crestere anormala a unor parti ale plantei

Magneziu Mg                                     Cloroza, pierderea culorilor pierderea funzelor

Fier  Fe                                             Frunzele se ingalbenesc

Cupru  Cu                                         Crestere anormala, ofilire rapida, frunze de forma spiralata

Mangan  Mn                                      Carenta de fier, tesuturi necrozare intre nervurile frunzelor

Zinc   Zn                                           Culoare galbena a spatiului dintre nervurile frunzelor,

                                                        inhibarea cresterii, tulpini si frunze malformate.

Bor   B                                             Probleme de transport al nutrientilor in planta, frunzele tinere 

                                                       apar 'sifonate.'

Molidben   Mo                                    Prea multi nitrati in apa, pete galbene intre nervurile ftunzelor

Vanadiu   V                                                   Inhibarea cresterii.

   Factori de influenta in cresterea calitatii plantelor de acvariu

   Factori diversi influenteaza cresterea sanatoasa a plantelor in acvarii. Imediat ce se obseva carente in dezvoltarea acestora, factorii care influenteaza negativ cresterea plantelor trebuie indepartati/corectati. Cele mai probabile cauze ale cresterii nesatisfacatoare a plantelor sunt de cele mai multe ori legate de anumite greseli in amenajarea de baza a acvariului ca: substratul, lumina si temperatura. Daca doar anumite specii de plante nu se dezvolta bine, probabil acestea nu sunt adaptate la conditiile create in bazinul respectiv. In acest caz, pH-ul, duritatea prea mare de obicei si iluminatul sunt cele care influenteaza negativ cresterea plantelor. Este de dorit alegerea unor plante compatibile cu apa din acvariile noastre, insa, de cele mai multe ori este necesara inbunatatirea calitatii apei cu ajutorul diverselor metode cunoscute, cum ar fi adaugarea de fier, dioxid de carbon si fertilizanti pe baza de micro si macroelemente.

   Fierul si cresterea plantelor

   O cauza frecvanta a tulburarilor de crestere la plantele de acvariu este lipsa fierului din apa, care influenteaza formarea clorofilei fara de care fotosinteza nu poate avea loc in conditii normale. Pentru formarea clorofilei ajung de obicei doar cantitati infime de fier, acesta neputand fi detectat pe cale fizica in componenta clorofilei. Fierul nu participa efectiv la formarea masei verzi, ci serveste doar ca si catalizator la formarea clorofilei. Deasemenea in formarea plasmei celulare fierul joaca un rol catalizator important, servind la transportul oxigenului in celula.

   Lipsa fierului in apa determina frunze galbene, cu aspect sticlos-transparent si consistenta slaba. Lipsa fierului impiedica planta sa produca hidratii de carbon, si chiar la o abundenta de alti nutrienti in apa planta poate efectiv sa sufere si sa moara din lipsa de hrana.

   Cantitatea de fier de care diversele specii de plante au nevoie este diferita, astfel plantele cu o crestere rapida au nevoie de cantitati semnificativ mai mari fata de cele cu o crestere mai lenta, deasemenea plantele care iau nutrientii direct din apa si nu cu ajutorul radacinilor submerse au nevoie de mai mult fier.

   Fierul in apa 

   Cantitatea fierului aflat in apele tropicale, fata de cea aflata in apa din retelele de alimentare, difera semnificativ. Raurile tropicale populate de plante, de multe ori au un continut de fier ce ajunge la 1 mg/litru de apa. Apa din retelele noastre de alimentare are un continut de fier, de obicei chiar mai mic de 0,1 mg/litru, sau e posibil ca acesta sa lipseasca cu desavarsire.

   Plantele acvatice cu o crestere lenta, in conditii de lumina slaba-medie si temperatura joasa-moderata, se multumesc de obicei cu aceste cantitati mici de fier continut in apa din retea. La aceste plante si in aceste conditii continutul mic de fier poate fi compensat prin schimburile mai dese de apa care se fac. Aceasta metoda insa ingradeste drastic speciile de plante pe care o sa le putem creste in acvariu, limitindu-le la cateva specii comune si rezistente.

   In general plantele de acvariu pot asimila doar fierul bivalent din apa (Fe2) iar acesta la randul sau in amestec cu apa se transforma in fier trivalent (Fe3), devenind astfel inutil pentru majoritatea plantelor. Practic in apa poate exista o cantitate suficienta de fier, insa aceasta nu este de folos dezvoltarii plantei. Anumite specii pot forma singure chelatori specifici prin care mentin fierul in conditie bivalenta, astfel incat acesta sa le fie folositor in procesele de hranire. Acest fapt face ca in acelasi bazin sa putem observa atit plante galbene, cit si plante verzi, sanatoase, in acelasi timp.

   Fertilizarea cu fier

   Fierul aflat in apa acvariului poate fi trasformat cu ajutorul unui chelator artificial in fier bivalent, util si accesibil plantelor. Acest tip de fertilizare indirecta ajuta doar atunci cand in apa acvariului exista cu adevarat fier, altfel nu are niciun efect. Mult mai bune sunt solutiile fertilizante care contin fier, special elaborate pentru plantele de apa care se pot cumpara din magazinele de profil. Solutiile de gradina pe baza de fier pentru plante emerse sunt deasemenea bune pentru acvaristica. Nu ma refer aici la solutiile de tip N-P-K pentru gradinarit care sunt destul de controversate din cauza dezvoltarii algelor, dar care folosite cu moderatie pot aduce multe avantaje. Solutia respectiva se adauga in apa dura in cantitate de 1g/litru si in apa moale 0,5g/litrul de apa. Fertilizarea se face mai apoi la jumatate din cantitate saptamanal si la fiecare schimb de apa proportional cu cantitatea de apa schimbata. Este indicat sa nu se depaseasca acest dozaj deoarece fierul in cantitate prea mare concureaza cu alti nutrienti, ca de exemplu manganul, ingreunand asimilarea acestuia de catre plante, fapt care duce la alt tip de probleme la plantele acvatice. Aproximativ 0,5g fier pur la litrul de apa este suficient si benefic pentru cresterea armonioasa a plantelor submerse. Exista teste speciale pentru masurarea acestor valori in magazinele de acvaristica.

   Avantajele fertilizarii cu fier

   - Fertilizarea cu fier influenteaza formarea clorofilei sanatoase.

   - Plantele se pot adapta astfel conditiilor complexe din acvariile noastre.

   - Prin folosirea fierului ceilalti nutrienti din apa sunt folositi in mod optim de catre plante.

   - Doar la putine zile de la fertilizarea cu fier frunzele galbene, cloritice se transforma in frunze verzi, sanatoase.

   - Este posibila cresterea mai multor tipuri de plante cu cerinte diferite in acelasi timp, in acelasi acvariu.

   - Duritate totala si cantitatea de saruri dizolvata in apa se ridica mai usor decat in cazul adaugarii de nutrienti obisnuiti in apa, cea ce face posibila cresterea unor pesti cu cerinte mai speciale in privinta calitatii apei.

   Nutrientii si cresterea plantelor

   Nutrientii sunt absolut necesari in cresterea normala a plantelor de acvariu. Ca elemente nutritive principale consideram azotul (N), fosforul (P), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg), fier (Fe), sulf (S), carbon (C), hidrogen (H) si oxigen (O). Aceste elemente se gasesc in proportie majoritara in compozitia plantelor, fiind baza din care se dezvolta acestea. Urme de iod (I), mangan (Mn), zinc (Zn), cupru (Cu) sunt de asemenea necesare in buna dezvoltare a plantelor, dar in cantitati infime. Aceste elemente nutritive au roluri specifice, bine determinate in dezvoltarea plantelor.

   - azotul (N) are rol in formarea proteinelor

   - fosforul (P) determina formarea florilor si dezvoltarea acestora

   - potasiul (K) are rol in formarea protoplasmei celulare

   - calciul (Ca) are rol de detoxifiere a plantei

   - fierul (Fe) face posibila formarea clorofilei, fara a intra in compozitia acesteia

   - sulful (S) are un rol important in formarea proteinelor

   - carbonul (C) sta la baza formarii carbohidratilor

   - hidrogenul (H) ajuta la transportarea tuturor nutrientilor

   - oxigenul (O) este motorul tuturor functiilor vitale ale plantei

   Simptomele lipsei anumitor nutrienti

   In cazul lipsei unuia dintre elementele nutritive, apar la plante simptome care ne dau o idee despre lipsa carui element este vorba.Acest lucru ramane de multe ori greu de apreciat deoarece un element nutritiv rareori va lipsii singur la un moment dat in apa acvariului, si ne vom confrunta de obicei cu lipsa a mai multor elemente in acelasi timp.

   - lipsa azotului se manifesta prin ingalbernirea frunzelor incepand cu cele mai batrane, de multe ori acestea capatand si o tenta rosiatica datorita acumularii cianurilor in frunza

   - lipsa fosforului determina caderea timpurie a frunzelor si inrosirea acestora, pe frunze apar mici suprafete moarte

   - lipsa potasiului se manifesta prin pete galbene pe frunza, prin ofilirea varfurilor si a marginilor acesteia

   - lipsa calciului duce la dereglari celulare in special la stoloni si la frunze, acestea distrugandu-se. Frunzele tinere sunt adesea de culoare galbena

   - lipsa fierului duce la ingalbenirea plantei incepand de la varf, a lujerilor si frunzelor noi si tinere. Zonele galbene sunt adesea strabatute sau inconjurate de nervuri verzi.

   - lipsa magneziului se manifesta prin pete galbene pe frunze, la inceput pe cele batrane, mai apoi si pe frunzele tinere

   - lipsa sulfului duce la ingalbenirea frunzelor incepand cu cele tinere si mai apoi si a celor mai batrane

   - lipsa manganului duce la pete galbele intre nervurille frunzei, care mai apoi se distrug, lasand in loc gauri ovale. Acelasi simptom apare in cazul supradozarii cu fier, care impiedica prin prezenta sa asimilarea manganului.

   Elementele nutritive in apa

   Toate elementele nutritive aflate in acvariu trebuie sa se afle si sa se mentina intr-o anumita proportie intre ele pentru o buna dezvoltare a plantelor. Daca anumite elemente sunt in exces acestea pot impiedica asimilarea altor elemente. Ca elemente antagonice sunt de exemplu fierul si manganul sau calciu si potasiu. In natura, plantele au la dispozitie in general ape sarace in elemente nutritive, insa acest fapt este compensat de cantitatea de apa practic nelimitata care le sta la dispozitie si de faptul ca in principiu nu lipseste niciun element nutritiv din ea, toate cele necesare fiind prezente. In acvarii traiesc in schimb un numar mare de plante intr-un volum relativ mic de apa, motiv pentru care apar rapid deficiente la anumite elemente nutritive. Schimburile de apa compenseaza intrucatva acest fapt insa anumite elemente sunt legate sub forma de saruri si devin inutilizabile pentru plante. Elementele nutritive pot fi asimilate de plante doar in forma de ioni, si anumiti chelatori le mentin in aceasta forma. Acesti chelatori se formeaza intr-o anumita masura in acvariu prin descompunerea materiilor organice rezultate in urma hranirii pestilor. Din acest motiv o apa in acvariu excesiv de curata nu determina o buna dezvoltare a plantelor. Acesta este si un motiv pentra care la amenajarea unui bazin nou apar anumite greutati in „pornirea” plantelor introduse.

   Fertilizarea cu elemente nutritive

   O metoda sigura si eficienta de furnizare a elementelor nutritive pentru plantele din acvariu o constituie folosirea solutiilor nutritive gata preparate care se gasesc in comert. Unele dintre acestea au totusi un continut mult prea mic de fier, de aceea acesta trebuie compensat cu un fertilizant cu fier, produs care de asemenea se gaseste in magazinele de profil.

   - solutiile fertilizante actioneaza doar conditionat si corespunzator conditiilor create in acvariu

   - se vor folosii doar preparate speciale pentru plante de apa, fertilizantii folositi in gradinarit nu au efect in apa

   - fertilizarea cu un produs nou se va testa prima oara cu jumatate din doza prescrisa si se va observa comportamentul plantelor. Frunze noi, mai mari si o crestere mai rapida se va considera un fapt pozitiv si se poate doza apoi normal, la cantitatea prescrisa.

   - adaugarea fertilizantilor in doze mici si la intervale mai mici de timp este mai avantajoasa decat introducerea unei cantitati mari de fertilizant dintr-o data

   - fertilizantii se vor utiliza cu zgarcenie, mai mult nu o sa ajute, ba chiar se poate sa dauneze plantelor

   - se vor respecta dozajele de pe eticheta producatorului. Preparatele cu chelatori pot provoca la supradozaj probleme la scheletul pestilor.

   - nu orice preparat care se gaseste are efect pozitiv in anumite acvarii. In functie de conditiile din acestea, poate sa aibe un efect slab sau chiar nul. In acest caz se recomanda schimbarea fertilizantului cu altul, dar acest lucru e bine sa se faca dupa efectuarea unui schimb masiv de apa.

   Avantajele folosirii fertilizantilor cu elemente nutritive

   Folosirea cu succes a fertilizantilor este dependenta de catitatile apei si conditiile din acvariu. Prin folosirea acestora se poate inbunatati de multe ori cresterea plantelor in acvariile noastre. Aceste elemente pe care le contine solutia nutritiva sunt piatra de temelie pentru obtinerea de plante sanatoase, mari si cu o crestere optima.

   Folosirea acestora in ape moi si sarace in minerale inbunatateste calitatea apei si se compenseaza lipsa naturala a nutrientilor.

   Elementele nutritive sunt pastrate in apa sub forma de ioni, si asa e posibila asimilarea lor de catre plantele de apa.

   Folosirea solutiilor nutritive face posibila cultivarea in acelasi bazin a mai multe plante cu necesitati de crestere diferite, deci se permite o mai buna si mai estetica aranjare a unui acvariu., avand posibilitatea de a alege intre un numar mai mare de plante.

   Fertilizarea cu dioxid de carbon

   Carbonul este elementul de baza al vietii, fara de care viata nu se poate dezvolta. In timpul fotosintezei plantelor, se prelucreaza carbonul gazos cu ajutorul clorofilei, luminii si a apei rezultand substanta organica din care sunt formate plantele. Acest produs ajunge in forma de solutie de polizaharide in locurile unde este folosit sau stocat. In punctele de crestere, prin combinare a acestora cu diverse saruri nutritive ia nastere substanta celulara din care se dezvolta planta. In rizomi, bulbi si fructe aceste substante se stocheaza, deobicei sub forma de proteine si servesc de rezerva plantei. De aceea o asigurare a cantitatilor necesare de dioxid de carbon este absolut necesara pentru obtinerea de plante viabile si sanatoase.

   In apa are loc un ciclu al carbonului destul de complicat, din derularea acestuia plantele reusind sa-si asigure in anumite proportii nevoia de carbon. Acidul carbonic este preferat de plante in acest proces deoarece implica cel mai redus consum de energie.

   Odata cu scaderea cantitatii de CO2 din apa, si implicit cresterea pH-ului, asimilarea carbonului devine tot mai dificila, si cresterea plantelor este ingreunata. In concluzie, anumite niveluri ale duritatii apei si a pH-ului limiteaza drastic posibilitatea noastra de a alege intre speciile de plante.

   Cantitate de dioxid de carbon se masoara greu cu exactitate in apa si pentru acvaristica inca nu sunt aparate de masura care sa fie simple, eficiente si la indemana oricarui buget. Metodele exacte sunt complicate si costisitoare, asa ca estimarile raman cea mai folosita metoda de determinare a cantitatii de CO2 din apa. Oricum, cantitatea exacta de dioxid de carbon din apa nu ne da niciun indiciu asupra deficitului sau excesului gazului in apa, aceste valori fiind strict legate de duritatea carbonica a apei. In apa moale se gasesc de obicei aproximativ 10 mg/litru, ceea ce este suficient pentru multe specii de plante. In apa dura, aceiasi cantitate este absolut deficitara, de aceea la apa dura folosirea fertilizarii cu CO2 este mult mai indicata si mai necesara. O cantitate mica, de obicei aduce o inbunatatire semnificativa a cresterii plantelor. Optim ar fi sa se ajunga la echilibrul dintre bicarbonati si acidul carbonic, dar acest lucru este aproape imposibil pe termen lung in apele dure. Exista diverse tipuri de aparate care folosesc tehnici diferite de producere si difuzare a dioxidului de carbon in acvaristica.

   Dioxidul de carbon in apa

   Dioxidul de carbon atmosferic se regaseste in apa intr-un procent foarte mic sub forma de acid carbonic H2CO3, restul regasindu-se sub forma de CO2, la fel ca in aer. In contact cu aerul apa absoarbe aproximativ 0,33% dioxid de carbon, insa in contact cu solul acest procentaj creste deoarece bacteriile si radacinile elimina CO2 ca urmare a activitatii lor.

   Alta sursa de carbon natural in acvariu o constituie expiratia pestilor si emisia de CO2 a plantelor pe timpul noptii. In apa moale si slab acida aceste cantitati pot fi suficiente pentru anumite specii nepretentioase de plante. Nu este insa o regula generala, cantitatea de dioxid de carbon variind foarte mult din mai multe motive. Pentru a mentine nivelul calciului in solutie este nevoie de o anumita cantitate de dioxid de carbon liber. Peste o duritate de 10 KH aceste valori cresc foarte mult, tabelul de mai jos dandu-ne o idee despre cantitatea de CO2 necesara pentru mentinerea bicarbonatilor sub forma de solutie. Aceste valori variaza si in functie de temperatura, de aceea acest tabel are ca referinta o temperatura de 25 C.

Duritate carbonica …………….. Dioxid de carbon liber in apa mg/l

  1…………………………………………..0,01

  2…………………………………………..0,11

  3…………………………………………..0,41

  4…………………………………………..0,96

  5…………………………………………..1,88

  6…………………………………………..3,24

  7…………………………………………..5,18

  8…………………………………………..7,25

  9…………………………………………10,96

10…………………………………………15,10

11…………………………………………19,10

12…………………………………………25,60

13…………………………………………33,40

14…………………………………………41,60

15………………………………………….51,2

16………………………………………….61,8

17………………………………………….73,9

18………………………………………….88,1

19………………………………………...104,3

20………………………………………...120,5

   Dioxidul de carbon din acvariu isi echilibreaza constant concentratia cu cel din aer, de aceea nivelul lui scade permanent, putand sa ajunga chiar la valoarea zero. Aerarea apei cu pietre pentru difuzarea aerului poate accelera acest proces, ajungand ca dupa cateva zile dioxidul de carbon sa nu se mai gaseasca deloc in acvariu. In asemenea bazine plantele cresc greu sau chiar deloc, alegerea dintre numeroasele specii fiind ingradita drastic la cateva specii nepretentioase, care pot asimila carbonul direct din bicarbonati. Plantele submerse isi asigura in primul rand din dioxidul de carbon liber in apa carbonul necesar, folosind in acest proces putina energie. Daca CO2-ul e epuizat, plantele extrag carbonul legat din bicarbonati, acest proces consumand o mare cantitate de energie. In procesul de asimilare a carbonului din bicarbonati in frunza, dioxidul de carbon este smuls din bicarbonat iar calciul este depus la suprafata frunzei. Asa se formeaza petele de calciu care apar pe frunze in apa dura si saraca in CO2, putandu-se ajunge chiar la frunze acoperite complet cu un strat de calciu.

   Sisteme de fertilizare cu dioxid de carbon        

      CO2 Optimal (Tetra)

   Acest sistem este o combinatie intre o butelie sub presiune, cu electrovalva si o teava de difuzie a gazului. Cu ajutorul unor furtune, gazul ajunge in acvariu in teava de difuzie a gazului care este prevazuta cu o membrana semipermeabila la dioxidul de carbon. Tevile de difuzie se umplu cu gaz la intervale regulate, putandu-se folosi mai multe in functie de capacitatea acvariului. Sistemul este recomandat la acvarii mici-medii cu apa semidura-dura. Pentru acvarii mai mari exista CO2 System tot de la firma Tetra.

      Automat de fertilizare cu acid carbonic ZEO (Reiss)

   In recipiente speciale se produce CO2 prin scurgerea acidului clorhidric peste pietre de marmura. Gazul ajunge cu ajutorul furtunelor in recipienti mici cu membrana semipermeabila la CO2. Sistem recomandat acvariilor mici cu apa moale-medie. Din cauza folosirii acidului sistemul nu este foarte popular.

      Floramat (Sander)

   Sistem compus din butelie, electrovalva si vas de reactie. Cu ajutorul unei pompe de apa, apa este trecuta prin vasul de reactie unde se imbogateste cu CO2. Vasul de reactie se umple regulat. Sistem recomandat la acvariile medii cu apa cu duritate medie.

      CO2-System (Dupla)

   Sistem compus din butelie sub presiune, reductor de presiune si reactor conectat la pompa de apa a acvariului. Apa se imbogateste in reactor cu CO2. Sistem destul de uzual, recomandat de producator si pentru acvarii mari si apa dura. Debit reglabil la dioxidul de carbon.

      CO2 Vario (Dennerle)

   Reactor pus in interiorul acvariului, alimentat de la o butelie sub presiune prevazuta cu reductor de presiune. Sistem recomandat pentru acvarii mari cu apa dura.

   Avantajele folosirii dioxidului de carbon in acvariu

   Multe acvarii sunt alimentate cu CO2 in ultimii ani pentru a stimula cresterea mai rapida si mai armonioasa a plantelor. Fertilizarea cu dioxid de carbon aduce cateva avantaje:

   - nivelul pH-ului se mentine la un nivel neutru spre slab-acid, si nu apar variatii mari ale acestuia.

   - tuturor plantelor li se faciliteaza absorbtia carbonului, deci cresterea

   - formarea puilor si a radacinilor este accelerata ceace duce la o mai buna adaptare a plantelor noi

   - este posibila folosirea unei intensitati luminoase mai mari, care permite cresterea unor plante mai pretentioase

   - creste posililitatea pastrarii unui numar mult mai mare de specii de plante, deci apar posibilitati noi de decorare a acvariului

   Plantele mele nu mai cresc, care este motivul ?

   Aceasta intrebare necesita o cercetare amanuntita a conditiilor din acvariul in cauza. Anumite dereglari de crestere apar inevitabil, dar in timp, aceste dereglari acumulandu-se, duc la stagnarea din crestere a tuturor plantelor din acvariu. De multe ori doar anumite specii manifesta aceste simptome, nevrand sa creasca in acvarii in care alte plante nu arata nicio dereglare de crestere. Asemenea comportamente nu se pot determina exact, in sensul ca simptomele sunt caracteristice mai multor factori de influenta negativa.

   Greseli in aranjarea substratului

   Simptomele care ne indica un substrat inadecvat pentru plante sunt radacinile negre si slabe, si plante care cresc degenerat. Se verifica urmatoarele:

   - granulatia: granulatia prea mica sub 1mm sau granulatie diferita cu continut mare de nisip fin se compacteaza cu timpul. Ca proba, degetul trebuie sa intre relativ usor pana pe fundul acvariului prin substrat.

   - adaosurile: compostul, pamantul de flori, turba si alte materii organice nu au ce cauta in acvariu.

   - colmatarea: la granulatii prea mari, peste 5 mm, hrana si dejectiile pestilor patrund prin substrat si se acumuleaza la fundul acvariului. Acestea produc hidrogen sulfurat, care e otravitor pentru pesti in cantitati foarte mici, si duce la dezechilibre in oxigenarea apei. Radacinile plantelor sunt primele care au de suferit, de aceea se recomanda un substrat cu granulatie de la 1-4 mm si sifonarea permanenta a stratului de mal care se formeaza in acvariu.

   - temperatura substratului: substratul rece impiedica cresterea plantelor. De aceea trebuie urmarit ca diferenta de temperatura intre substrat si apa acvariului sa nu depaseasca 2 grade.

   - vechimea: substratul prea vechi ”oboseste”, pierde din calitatile sale nutritive, de aceea nu trebuie sa ramana mai mult de 3 ani in acvariu.

   Greseli de temperatura

   Daca distanta dintre frunze la speciile cu tulpina inalta este exagerat de mare, acest fapt se datoreaza probabil temperaturii prea mari din acvariu. De asemenea poate fi vorba si de un raport gresit intre intensitatea luminii si temperatura acvariului. Cu cat temperatura este mai mare, este nevoie de mai multa lumina in acvariu, altfel plantele cu tulpina se vor intinde prea mult, si frunzele vor fi rare. Temperatura prea mare este de asemenea de evitat la apele sarace in elemente nutritive, deoarece o temperatura prea mare face sa creasca viteza cu care sarurile din apa sunt asimilate, ducand rapid la lipsa totala a acestora din apa. De aceea trebuie completat regulat cu solutii nutritive.

   Temperaturile prea scazute blocheaza cresterea plantelor tropicale pe care le avem in acvariu. Trebuie evita de asemenea formarea de straturi reci si calde in acvariu, deoarece acest lucru duce la distrugerea plantelor. De aceea se recomanda o miscare usoara dar continua a apei atat pe verticala cat si pe orizontala. Plantele cu cerinte foarte diferite de temperatura nu se cultiva impreuna in acelasi acvariu.

   Greseli de iluminare

   Indicii pentru o iluminare prea slaba sunt spatiile mari intre frunze la plantele cu tulpina, pierderea frunzelor in zona de jos a acvariului, frunze mai mici, tulpina subtire si cu crestere foarte rapida, si deobicei frunze de culoare verde-palid. Specii cu cerinte diferite de iluminare nu se vor cultiva impreuna in acelasi bazin, ci se vor alege plante cu cerinte asemanatoare. Lumina prea puternica este dezavantajanta daca cantitatea de nutrienti din apa este foarte mica, deci la o iluminare puternica va trebuii marita doza de nutrienti. Principalele greseli de iluminat sunt:

   - culoarea luminii tuburilor alese pentru iluminatul acvariului

   - patrunderea slaba a luminii in apa

   - intensitate luminoasa prea mica

   - durata de iluminare prea scurta

   - tuburi de neon folosite timp indelungat (uzate)

   Alegerea gresita a plantelor

   Deoarece cerintele plantelor in ceea ce priveste apa si iluminatul sunt diferite, pot aparea in conditiile date ale unui acvariu, plante care sa creasca foarte bine, altele care cresc incet sau stagneaza si plante care mor, nu pot supravietuii in conditiile asigurate. Pe langa greselile care se fac in privinta substratului, a temperaturii si iluminarii trebuie tinut cont si de cerintele particulare ale plantelor in ceea ce priveste calitatea apei din punct de vedere al duritatii si al pH-ului. Plantele care au nevoie de o apa moale si acida nu vor putea creste in apa dura si/sau alcalina. Deci la plante foarte selective in ceea ce priveste conditia apei, mai bine renuntam, pentru ca nu se vor adapta niciodata la alte conditii. De aceea este bine sa alegem plantele in functie de apa care o avem in acvariu, sa putem asocia un numar cat mai mare de plante cu cerinte asemanatoare, lucru care de cele mai multe ori nu e chiar simplu.

   Greseli de intretinere

   Manipularea gresita a plantelor in timpul ingrijirii lor, la sadirea sau la mutarea lor duce de multe ori la pierderea frunzelor sau chiar la pierderea intregii plante. Urmarea acestei manipulari gresite poate fi o crestere incetinita, sau o dezvoltare sub standardele normale pentru specia respectiva. Aceste inconveniente se evita daca se tine cont de urmatoarele reguli de baza:

   - la alegerea plantelor sa avem in vedere exemplare sanatoase si cu ritm bun de crestere pentru specia respectiva

   - nu se vor alege plante mici, incomplet dezvoltate, dar nici prea mari, batrane

   - radacinile trebuie taiate corect

   - la sadire se va avita presiunea prea mare asupra plantei

   - la plantare, se va tine cont ca radacinile sa fie ingropate conform cerintelor speciei respective

   - plantele cu tulpina care se sadesc in grupe nu se vor sadi in manunchiuri, ci fir cu fir, avandu-se grija sa se lase un spatiu suficient intre ele

   - intinerirea si tunderea plantelor se va face la intervale regulate

   - zonele prea aglomerate se vor rari periodic

   - plantele odata plantate intr-un loc nu se vor rasadii la intervasl scurt de timp din nou